Obligația de întreținere în practică. Cine trebuie să plătească pensie de întreținere și cum se stabilește aceasta?

Obligația de întreținere este îndatorirea legală a unei persoane de a asigura altei persoane mijloacele necesare traiului, precum și – în cazul obligației de întreținere a părinților față de copiii lor minori – mijloacele pentru educarea, învățătura și pregătirea lor profesională.

Obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege (art. 516 din Codul civil).

Soțul care a contribuit la întreținerea copilului celuilalt soț este obligat să presteze întreținere copilului cât timp acesta este minor, însă numai dacă părinții săi firești au murit, sunt dispăruți ori sunt în nevoie (art. 517 alin. 1 din Codul civil). La rândul său, copilul poate fi obligat să dea întreținere celui care l-a întreținut astfel timp de 10 ani (art. 517 alin. 2 din Codul civil).

Moștenitorii persoanei obligate la întreținerea unui minor sau care i-a dat întreținere fără a avea obligația legală sunt ținuți, în măsura valorii bunurilor moștenite, să continue întreținerea, dacă părinții minorului au murit, sunt dispăruți sau sunt în nevoie, însă numai cât timp cel întreținut este minor.

Vârsta maximă până la care un copil poate beneficia de pensie de întreținere. Obligația de întreținere a minorilor versus obligația de întreținere a adulților.

Obligația de întreținere dintre părinți și copii este prevăzută la art. 499 și art. 525 din Codul civil.

Astfel, părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major (care a împlinit așadar 18 ani), dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.

În plus, minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri. Cu toate acestea, în cazul în care părinții n-ar putea presta întreținerea fără a-și primejdui propria lor existență, instanța de tutelă poate încuviința ca întreținerea să se asigure prin valorificarea bunurilor pe care acesta le are, cu excepția celor de strictă necesitate.

Modalitatea de stabilire a pensiei de întreținere

În vederea stabilirii pensiei de întreținere, reclamantul (creditor al obligației de întreținere) trebuie să se adreseze cu o cerere de chemare în judecată instanței judecătorești competente de la domiciliul său sau al pârâtului (debitor al obligației de întreținere) – fiind reglementată astfel o competență teritorială alternativă.

Cererea de chemare în judecată pentru stabilirea pensiei de întreținere se poate formula fie separat – ca o cerere de chemare în judecată de sine stătătoare, fie în cadrul acțiunilor de divorț, de stabilire a paternității, de exercitare a autorității părintești asupra copiilor minori sau de stabilire a domiciliului minorilor. Până la soluționarea procesului de fond privind desfacerea căsătoriei, prin ordonanță președințială, instanța poate dispune măsuri provizorii cu privire la plata pensiei de întreținere.

În cazul divorțului prin acordul soților, care poate fi constatat de notarul public, soții pot conveni asupra tuturor aspectelor accesorii divorțului, inclusiv stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.

Persoanele care pot depune cerere de chemare în judecată privind stabilirea pensiei de întreținere

În principiu, reprezentarea părților în cadrul proceselor privind pensia de întreținere este posibilă. Totuși, dacă se solicită pensie de întreținere în cadrul procesului de divorț, în cererea de divorț reprezentarea soților nu este posibilă decât în anumite situații expres prevăzute (art. 920 din Codul de procedură civilă).

Dacă se solicită separat stabilirea/majorarea/reducerea pensiei de întreținere, părțile pot fi reprezentate convențional, prin avocat sau printr-un alt mandatar, însă, în acest caz, mandatarul neavocat nu poate formula concluzii verbale în proces. Minorul este reprezentat de reprezentantul său legal (părintele sau, în mod excepțional, o altă persoană care exercită autoritatea părintească). După majorat, acțiunea se formulează de copil, în nume propriu.

Taxa de timbru aferentă cererii de chemare în judecată privind stabilirea pensiei de întreținere

Cererea de chemare în judecată având ca obiect stabilirea sau modificarea pensiei de întreținere se timbrează cu suma de 20 lei.

Modalitatea de calcul a pensiei de întreținere. Modificarea pensiei de întreținere.

Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Întreținerea se execută în principiu în natură, prin asigurarea celor necesare traiului. Cu toate acestea, în practică, în majoritatea situațiilor, instanțele stabilesc pensia de întreținere în bani, fie într-o sumă fixă, fie într-o cotă procentuală din venitul lunar al debitorului. (art.530 din Codul Civil). Pensia de întreținere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației.

Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii. Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat (art. 529 din Codul civil).

Dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei, în cadrul unei noi acțiuni (art. 531 din Codul civil).

Obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională (art. 530 din Codul civil). Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani. Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere.

Pensia de întreținere se plătește în rate periodice, la termenele convenite de părți sau, în lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotărâre judecătorească. Părțile pot conveni sau, dacă sunt motive temeinice, instanța de tutelă poate hotărî ca întreținerea să se execute prin plata anticipată a unei sume globale care să acopere nevoile de întreținere ale celui îndreptățit pe o perioadă mai îndelungată sau pe întreaga perioadă în care se datorează întreținerea, în măsura în care debitorul întreținerii are mijloacele necesare acoperirii acestei obligații (art. 533 din Codul civil).

Pensia de întreținere stabilită în favoarea minorului se plătește reprezentantului legal al acestuia.

Măsurile ce pot fi luate împotriva debitorului ce refuză plata pensiei de întreținere stabilite în sarcina sa

In situația în care plata pensiei de întreținere nu se realizează de bunăvoie, creditorul obligației de întreținere are posibilitatea de a apela la executarea silită a acesteia.

Având în vedere ca în majoritatea situațiilor pensia de întreținere se stabilește în bani, cea mai frecventă modalitate de executare silită o reprezintă poprirea salariului (veniturilor lunare). Mai puțin frecvente sunt măsurile de executare silită prin vânzarea silită a bunurilor mobile și imobile ale debitorului.

Pe de altă parte, în sfera dreptului penal, constituie infracțiunea de abandon de familie, neîndeplinirea cu rea credință a obligației de întreținere prevăzută de lege, precum și neplata cu rea credință timp de 3 luni a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească, pedepsindu-se cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Limitele executării silite. Protecția debitorului obligației de întreținere și termenele de prescripție aplicabile.

Referitor la recuperarea sumelor reprezentând pensie de întreținere, neachitate de debitor, raportat la disp. art. 729 Cod procedură civilă, veniturile periodice ale debitorului pot fi urmărite numai până la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere. Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiași sume, urmărirea nu poate depăși 1/2 din venitul lunar net, indiferent de natura creanțelor.

Când creditorul urmărește în același timp mai multe bunuri mobile sau imobile a căror valoare este vădit excesivă în raport cu creanța ce urmează a fi satisfăcută, instanța de executare poate să restrângă executarea la anumite bunuri (art. 701 din Codul de procedură civilă).

Executarea silită încetează, de exemplu, dacă s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu și s-au achitat cheltuielile de executare; nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile ori a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri; a fost anulată executarea (art. 702 din Codul de procedură civilă).

Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani. Împotriva executării silite se poate face contestație la executare la instanța de executare. Până la soluționarea contestației la executare, instanța competentă poate suspenda executarea (art. 712 și urm. din Codul de procedură civilă).

Când se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia (art. 723 și urm. din Codul de procedură civilă).